Ce mai faci, Vitoria Lipan? - de Adrian Păunescu

8.0/10 - 120 de voturi
Ce mai faci, Vitoria Lipan?

Ce mai faci, prin munţi ce ţi-l ascund

Pe bărbatul tău ce-a fost cioban,

Ce mai faci sub cetini şi pe prund,

Ce mai faci, Vitoria Lipan?

Duhul lui mereu în preajma ta

Ţi-a-nsoţit umbrirea lumini

Şi atât de mare se-arăta

Că n-aveai nici loc să te închini.

El te-a dus pe drumu-adevărat,

El ţi-a dat şi drept să judeci tu

Prefăcându-ţi dorul de bărbat

În ceva ce n-are nume, nu.

Iernile sunt tragice în munţi,

De când este muntele sub cer,

Numai la botezuri şi la nunţi

Şi la moarte rudele te cer.

A trecut sazu n-a trecut un an?

Ai aflat, sau n-ai aflat ce-a fost?

Ce mai faci, Vitoria Lipan,

Judecata are totuşi rost.

În prăpăstii viscolite rău,

Pe cărări uitate şi de paşi,

Va mai fi fiind bărbatul tău,

Cum să-l poţi uita şi cum să-l laşi?

N-are nimeni nici puterea ta,

Nici credinţa de-a umbla pe jos,

În prăpăstii, spre a ţi-l afla

Pe ciobanul tragic şi frumos.

Turme vor mai fi şi vor muri,

Oameni se vor stinge peste tot,

Munţii se vor sparge într-o zi,

Or să poată cei ce nu mai pot.

Dar credinţa ta că el e-aici

Va rămâne până la sfârşit,

N-ai să oboseşti şi n-ai s-abdici,

Vei iubi mereu ce ai iubit.

Şi mai trec un secol şi un an

Şi în munţi legenda va da glas,

Cum că tu, Vitoria Lipan,

Credincioasă ţie ţi-ai rămas.

Şi-ntr-o zi ai să te stingi şi tu

Terminându-ţi drumul pe pământ,

Când lătratu, spre un punct bătu,

Unde Nechiforul tău e frânt.

Munţii ţi se clatină-n priviri,

Te măriţi din nou cu omul drag,

Sunteţi împreună iarăşi miri,

Sângele s-a şters de pe baltag.

Pergole retractabile