Dans de fecioare - de Adrian Păunescu

Fecioare despletite trec prin zi
Mişcând şi ameţind realitatea,
Lunatic, aeriene, vii;
Genunchii lor au luminat cetatea.

Vâslite le sunt mâinile în gest,
Li-i părul o zburare de cocoare,
Şi sclav e ceru-n dulcele arest
Al clipei senzuale, cu fecioare.

Adâncul mării par a-l înota
Şi poate că au şi uitat să calce.
O stea de mare, chipul lor, o stea,
Şi corpurile lor ca nişte alge.

Şi coapsele se simt arzând încet
Şi desperat, în rug de carne sfântă,
Fecioarele despletite fug şi cântă
Şi în puterea cântecului cred.

Teroare senzuală, patimi spui,
În coşul pieptului – fragilă boare.
Şi gravitaţia pământului
E-n trupurile albe de fecioare.