Fiinţa nesupusă - de Adrian Păunescu

8.0/10 - 140 de voturi
Fiinţa nesupusă

Aş fi vrut să-mi organizez poezia

Ca să fiu mai sigur pe ea,

Dar versurile mele râdeau de prostia

Care mă înflăcăra:

Cum ai vrea tu să-ţi organizezi poezia?

Aş fi vrut atunci s-o sparg toată,

Şi cu viaţa s-o dezorganizez

Dar ea se organiza împotriva mea,

Dintr-o dată,

După relaţia margine-miez.

Nimic nu mi-e cu putinţă

Dintre toate aceste idei,

Pentru că poezia, oricum, e-o fiinţă,

Care trăieşte după legile ei,

Poezia, oricum e-o fiinţă.