Aş fi vrut să-mi organizez poezia
Ca să fiu mai sigur pe ea,
Dar versurile mele râdeau de prostia
Care mă înflăcăra:
Cum ai vrea tu să-ţi organizezi poezia?
Aş fi vrut atunci s-o sparg toată,
Şi cu viaţa s-o dezorganizez
Dar ea se organiza împotriva mea,
Dintr-o dată,
După relaţia margine-miez.
Nimic nu mi-e cu putinţă
Dintre toate aceste idei,
Pentru că poezia, oricum, e-o fiinţă,
Care trăieşte după legile ei,
Poezia, oricum e-o fiinţă.