A scris literatură pentru copii, majoritatea volumelor fiind în versuri: "Pentru copii" (I, 1913; II, 1920), "Copiilor" (1913), "Din traista lui Moş Crăciun" (1920), "Bobocica" (1921), "Să nu plângem" (1921), "Să fim buni" (1922, proză), "Ziarul unui motan" (1924, proză), "Într-un cuib de rândunică" (1925, proză), "A ciocnit un ou de lemn" (1943), "Într-o noapte de Crăciun" (1944), "4 gâze năzdrăvane" (1944) ş.a.
Numele Elenei Farago este prezent în publicaţiile prestigioase ale vremii: "Convorbiri literare", "Semănătorul", "Ramuri", "Revista noastră", "Neamul românesc literar", "Viaţa românească", "Arhivele Olteniei", "Cosânzeana" ş.a.
A întemeiat la Craiova, împreună cu I.B. Georgescu, C. Gerota, I. Dongorozi, C.D. Fortunescu, o revistă literară remarcabilă - "Năzuinţa" (1922-1925) - la care au colaborat: Simion Mehedinţi, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. Pentru tânăra gneraţie a patronat "Prietenul Copiilor" (1943-1946), o revistă educativă pentru copii şi tineret.