S-a urcat în pom Gheorghiţă,
Să mănânce fructe coapte.
La cireş vine şi bunul,
Dă să urce, dar nu poate.
Uneori să gust cireşe –
Zice bunul, tare-aş vrea,
Uite, colo sus, băiete,
Stă copilăria mea…
Două, trei cireşe coapte,
Zi-i, nepoate, ca să-mi dea.
– Unde, unde e bunele?
Nu zăresc pe nimeni, zău…
Însă, dacă vrei cireşe,
Îţi culeg un coş chiar eu…