Cerul nu mai e cu stele,
E-nceput de dimineaţă,
Luna se topeşte-n zare,
Tristă-i, palidă la faţă.
Bezna nopţii se destramă,
Undeva, în depărtare,
C-o năframă de lumină,
Soarele pe cer apare.
Într-un car plin cu jăratic
Mândru, arzător soseşte,
Iată-i peste deal văpaia,
Se ridică, izbucneşte!
Curg prin iarbă raze blânde,
Se trezesc fluturi şi gâze,
Cor de păsărele-n crânguri,
Roua tremură pe frunze.
De prin văi valul de ceaţă
Se topeşte ca un fum,
Colo-n sat, de dimineaţă,
Vesel iar porneşte-un drum…