Un dovleac a tot mâncat,
A mâncat şi a crăpat,
Semincioarele-n sfârşit
La lumină s-au ivit.
Gâsca strigă: ga-ga-ga,
Ia priveşte-aici mata,
Ce de-a semincioare albe,
Înşirate, parcă-s salbe!
Merge-abia, abia gânsacul,
Greu de tot îşi duce sacul
Cu seminţe de dovleac,
E hapsân, ce pot să-i fac?