Pentru libertate - de George Coşbuc

7.0/10 - 199 de voturi
Pentru libertate

Plângem, da, că prea ne doare!

Nu pe noi! Crescuţi în chin

Ne-amintim de-un timp cu soare

Şi-l cunoaştem cel puţin!

Plângem pe copii, sărmanii,

Că-ntr-al temniţei mormânt

Îşi încep în noapte anii,

Neştiind ce-i soare sfânt.

Plângem, da, şi strâns ne strângem

Lâng-olaltă, câţi suntem,

Dar să ştiţi că nu ne plângem

Ca nebunii cari se tem.

Robi, meniţi prin jocul sorţii,

Noi ai chinului am fost,

Însă nu, şi nu, ai morţii!

Nu cătăm noi adăpost

Nici în milă, nici în rugă;

Asta cear-o de la voi

Cel ursit să fie slugă

Dar n-o cereţi de la noi!

Vom răbda, privind în faţa

Orişicui, şi-a orice chin,

Că noi ştim că-i multă viaţă

Şi în noi, şi-n cei ce vin.

Blestemaţi pieri-vor regii

Cari s-abat din drumul drept

Ne-aţi adus stricarea legii

Şi ne staţi cu mâna-n piept.

O, şi-n loc s-aveţi ruşine,

Vă mândriţi cu ce-aţi adus:

Dar puterea, ştiţi voi bine,

Nu vi-a dat-o Cel-de-sus,

Nici Eternul Domn! Vi-e dată

De-un vremelnic din Infern!

Deci vi-e binecuvântată

Şi la voi va fi-n etern!

Lumile-au văzut mirate

Cât de mult iubirăţi voi

Şuierul de bici ce bate

Fără de milă oameni goi!

Dar şi pentru noi rămâne

Timp ah, cine poate şti!

Şuierul acesta mâine

Cânt al lui Tirteu va fi!

Iar din lanţul ce-azi ne strânge

Pot să iasă spade, şi pot

Spadele să vadă sânge,

Nu de-al nostru însă tot!

Şi sfârşitul tău veni-va

Azi ori mâine, ori mai apoi!

Şi-o să poţi tu sta-mpotriva

Poate-a celor mai vreo doi,

Dar mai tari prin răzbunare

Şi prin ura lor turbaţi?

O să fii destul de tare,

Tot potopul să-l abaţi?

Eu nu chem această vreme,

Dar tiranul braţ al tău

Face totul ca s-o cheme,

Rău îngrămădind pe rău.