Ai pescuit
Soarele meu în zori
Şi i-ai scos
Icrele roşii.
Ai pescuit
Dealul meu
Şi i-ai scos
Icrele negre.
În jarul
Cântecului ei
Se coace pâinea privighetorii:
Rumena roză.
Iar tu
Cu-nnegurare asculţi
Glasul ei rourat
Şi cântecul meu.
Ferice de cel
Care se mulţumeşte
C-o pâine
Muiată-n uleiul liniştii!