Anei şi lui Alexandru Bantoş
Din cauza durerii
Firescul dor al limbii
Îl preamăresc şi-l cânt.
Şi din aceeaşi pricină
Puterii Tale, Doamne,
Mă închin.
În fiecare zi,
În chiar lumina dimineţii,
Se-arată steaua
Suferinţei mele
Pe care numai
Ochii mamei o zăresc
Încoronaţi cu lacrimi.