Aducând cântări mulţime - de Mihai Eminescu

7.0/10 - 153 de voturi
Aducând cântări mulţime

Aducând cântări mulţime

Şi mai bune şi mai rele,

Mă întreb cu îndoială

Cine caută la ele?

Cată cei ce noaptea, ziua

Îşi muncesc sărmana minte –

Plebea multe ştiutoare

Pentru pâine, pentru linte?

Sau cei ce păzesc cântarul

A dreptăţii, dragă Doamne,

Ce la domni sărută mâna

Ş-altceva încă la doamne?

Sau acei care-şi pun osul

Carul statului de-l mişcă?

Ah, prea ştii mai dinainte

Tot ce-i doare şi ce-i pişcă.

Eu nu pot să le dau lefuri,

Nici onoruri, nici pensiune.

Nu-s în stare nici să judec

Merite pentru naţiune.

Toţi acei ce-n astă lume

Vor ceva… mă lese-n pace,

Eu nu voi nimic, nimica,

Decât pace, pace, pace.

Şi de-or trece pe-aste şiruri

Ochii cei cuminţi de fată

Sau a junelui privire

De visare îngrecată,

De vor trece într-o viaţă

Doruri multe-ndefinite:

Or privi sub flori albastre

Aste pagine citite

Şi dureri scânteietoare

Şi tablouri înfocate

Vor pătrunde tremurânde

Aste suflete curate.

Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi,

La voi inimi cu aripe.

Ah! lăsaţi ca să vă ducă

Pe-altă lume-n două clipe.