Într-o lume de neguri… - de Mihai Eminescu

9.0/10 - 112 de voturi
Într-o lume de neguri…

Într-o lume de neguri

Trăieşte luminoasa umbră.

Mai întâi scăldată

În ceţi eterne şi sure,

Însă, încet-încet,

Razele mari a gândirii

Negurile albe pătrund

Şi formează un arc albastru,

Clar senin în jurul lui,

Ce-a lui margini îşi găseşte

Într-a negurilor creţi

Şi-nainte, înainte

Zboară geniul de lumină.

Îndărătu-i printre neguri

A rămas un fluviu clar

De albastru senin aer.

În dungi supte, în cordele

De argint, ele suspendă

Fluturări şi creţi în calea

Râului de-aer albastru,

Ce de cale îi serveşte

Mândrului geniu şi nalt

Al luminii.