Împresurat de creditori, se vede,
Şi neputând plăti cu rele rime,
Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,
Să ne-asurzeşti cu versuri centipede.
Presupunând că nu te ştie nimeni,
Că eşti martir ai vrut să faci a crede,
Mai bine masca de paiazzo-ţi şede:
Căci ne-am convins demult de-a ta mărime.
Armeano-grec, lingău cu două feţe,
Îţi ad-aminte ce aveai în straiţe
Când pietre numărai la voi în pieţe.
De-aceea taci şi încă bine paie-ţi
Că nu te regalăm, cum ştim, cu beţe:
Făclie nu-i nemţescul tău opaiţ.