Un farmec trist şi neînţeles - de Mihai Eminescu

9.0/10 - 183 de voturi
Un farmec trist şi neînţeles

Un farmec trist şi neînţeles

Puterea mea o leagă,

Şi cu nimic nu m-am ales

Din viaţa mea întreagă.

E un luceafăr răsărit

Din negura uitării,

Dând orizon nemărginit

Singurătăţii mării.

Îngălbenit rămâne-n veci

Şi-i e aproape stinsul,

Când ale apei valuri reci

Călătoresc cu dânsul.

Cu-atâtea tainici rugăminţi,

Cu-atâtea calde şoapte,

Cu-atâtea lacrimi fierbinţi,

Vărsate zi şi noapte,

I te-ai rugat: dorul nespus

Din suflet să-ţi alunge,

Dar el se-nalţă tot mai sus

Ca să nu-l poţi ajunge.

Va rămânea necunoscut

Şi va luci departe

Căci luminează din trecut

Iubirii celei moarte

Şi se aprinde pe-orizon

Pustiu de mări şi stepe

Şi a lui farmec monoton

M-a învins fără a-l pricepe.