Primăvara cea verzie
Cu cosiţa-i aurie
Mi-au sosit voios în ţară,
Drăguliţa primăvară!
Ş-au adus un dulce soare,
Ş-un sân plin de lăcrimioare.
Ş-au adus o lună plină
Ca s-o scalde în lumină.
Lunca râde şi-nverzeşte,
Doru-n suflet se trezeşte.
Izvoraşul curge-n vale
Şi-mi aduce dor de cale.
Daţi-mi, daţi-mi aripioare,
C-aud glasuri de cucoare.
Daţi-mi aripi sprintenele,
C-aud glas de rândunele.
Să mă duc în depărtare
Peste munţi şi peste mare.
Să mă duc în lumea-ntreagă
Ca o pasere pribeagă.
Duce m-aş în cale lungă,
Dor să nu mă mai ajungă!
Duce m-aş şi m-aş tot duce,
Dor să nu mă mai apuce!