Dorul de mare - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 158 de voturi
Dorul de mare

Pe senin călătoreşte

Un nor tainic plutitor.

Al meu suflet ce jeleşte

După el se înalţă-n zbor!

Norul trece şi dispare

În afundul cerului.

Ah! de merge el spre mare,

Duce-m-aş pe-aripa lui!

Duce-m-aş la cele maluri

Ce oglindă fruntea lor

In poeticele valuri

A frumosului Bosfor.

Şi de-acolo în depărtare,

Pe un vânt primăvărel,

Să ating cu-o sărutare

Mările din Archipel.

Duce-m-aş încă-nainte

Pe cel plai încântător,

Unde soarele-i fierbinte

Ca fierbintele amor.

La Veneţia mult iubită,

Rai ferice, neuitat,

Unde gondola cernită

Te adoarme legănat.

La Palermo încoronată

Sub cer dulce, fără nori,

Cu ghirlanda parfumată

De-a naramzei albe flori.

La Napoli ce scaldă,

Răspândind învăpăieri,

Sânul ei în marea caldă

Ş-a ei suflet în plăceri.

Duce-m-aş fără-ncetare

Ca vulturul să pătrund

Peste-a ochilor hotare

Orizonul fără fund.

Să văd stingerea de soare

In adâncul ocean,

Ş-a lui coamă arzătore

Răsărind ca un vulcan.

Să văd stelele voioase

Înflorind cerul senin,

Şi cu raze argintoase

Dezmierzând al mării sân.

Să văd luna răsărită

In a nopţii aer cald

Ca o floare aurită

Intr-o cupă de smarald.

Şi s-aud blândele şoapte

Ce zbor tainic in eter,

Izvorâte-n miez de noapte

De pe valuri şi din cer.