Gondola trece - de Vasile Alecsandri

Gondola trece şi-n urma-i lasă

Un vers de jale ce mă apasă:

„Cine-n gondolă pe-o noapte lină,

Atunci când luna, ieşind din valuri,

Revarsă tainic a sa lumină

Peste palaturi, printre canaluri;

Cine-n gondolă culcat se duce,

Atunci când suflă vântul de noapte

Şi de la Lido pe-aripi aduce

Suspinuri blânde, duioase şoapte;

Cine-n gondolă plutind în pace

Pe-ale lagunei lucioase spume,

N-a simţit viaţa-i că se preface

Şi că re-nvie în altă lume?

Dar, o! durere! cea gondolină

Pe val de lacrimi astăzi pluteşte

Lacrimi vărsate de o regină

Care sub lanţuri se chinuieşte!”

Glasul se stinge, gondola trece

Şi lasă-n pieptu-mi un fior rece!