Din ramura plăpândă a tinerimii tale,
O, ţara mea duioasă!
A mai căzut o floare, te-a părăsit în jale,
În jale dureroasă.
Sărmană, tristă mumă, copii-ţi de iubire
Te lasă fără vreme!
Ei cad, seceraţi grabnic de-a morţii grea lovire,
Pe sânul tău ce geme.
Ce vânt amar de moarte, vai, suflă peste tine,
De suferă şi moare
Orice de-abia înverzeşte sub dulcele-ţi lumini,
Orice-i de-abia în floare?
Fatală, crudă soartă! Tot ce e drag în lume,
Curând din lume pere!
Ferice care lasă măcar un dulce nume
L-a patriei durere!