Rândunea cu albă creastă,
Nu mai bate la fereastră,
Că nu-s fată, ci-s nevastă.
Când eram la mama fată,
Orice vream făceam îndată,
Iar dacă m-am măritat
Bărbăţelul m-a mustrat.
Cui e voia sa iubească
Vie-n poartă să-mi grăiască;
Nu trimită pe altul,
Că altul umple satul.
Vie singur furişat
Şi-i dau dulce sărutat,
Şi-i dau guriţă tăcută,
Să facem dragoste mută.