Ţara - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 126 de voturi
Ţara

Din umbra deasă-a norului

Întins pe ţări străine

Cu aripile dorului

Voios revin la tine,

O! cuib al fericirilor,

O! ţară luminoasă,

Comoara-a nălucirilor,

Gradina mea frumoasă!

Ş-avântul tinereţilor

Ce-n sânu-mi se trezeşte,

Prin lumile poeţilor

Zburând mă rătăceşte.

Şi-n farmecul avântului

Tot ce sub ochi răsare

În poalele pământului

Mai drăgălaş îmi pare;

Întinderea câmpiilor

În zări mai lin se pierde.

Mai dulce-i rodul viilor,

Verdeaţa e mai verde.

Mai înalte sunt înălţimile,

Mai cald e mândrul soare,

Mai limpezi limpezimile

De râuri şi izvoare.

Iar fetele cu florile

Mai viu râd între ele,

Şi spun privighetorile

Mai tainic vers la stele.

Aice-i ţara basmelor

Ce îngână-a noastră minte

Prin freamătul fantasmelor

Din timpi de mai înainte.

Aice-i vestea Doamnelor

Din lumea legendară,

Ş-a prelungirii toamnelor

Sub cerul de primăvară.

Aice-i ţara ţărilor

Ş-a doinelor de jale

Ce-n liniştirea serilor

Te ţin uimit în cale.

Aici cu lăcrimioare

Bujori se prind în horă.

Aice însuşi soarele

Are-ntre flori o soră,

Şi-n stâncile Carpaţilor

Cresc păsări năzdrăvane,

Şi-n sufletul bărbaţilor,

Mândriile române!

O! gura dulce-a raiului,

Tu dai prin o zâmbire

Şi fericire traiului,

Şi morţii fericire.

Luceferii eterului

Râvnind privesc la tine,

Şi toţi îngerii cerului

Te-au îndrăgit ca mine!