Viscolul - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 179 de voturi
Viscolul

Crivăţul din miazănoapte vâjâie prin vijelie,

Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie.

Valuri albe trec în zare, se aşează-n lung troian,

Ca nisipurile dese din pustiul african.

Viscolul frământă lumea! Lupii suri ies după pradă,

Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă.

Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiţi de vânt,

Şi răchitele se-ndoaie lovindu-se de pământ.

Zbierăt, răget, ţipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate

Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.

Şi-n departe se aude un nechez răsunător…

Noaptea cade, lupii urlă… Vai de cal şi călător!

Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire

Stă, aude-n câmp lătrare şi zăreşte cu uimire

O căsuţă drăgălaşă cu ferestrele lucind

Unde dulcea ospeţie îl întâmpină zâmbind!