Motanul s-a așezat la panda.Privea pofticios la vrabiuțele galagioase. Avea mustațile zburlite I ghearele pregatite de atac.
– Ce pacat ca nu pot sa zbor! A marait ușsor.Le-aș înfuleca pe toate!
Grivei,stapanul curții , l-a auzit și s-a repezit sa-l scarmene.
– Ce-ai zis, motanule? a latrat el.Ți-e pofta de vrabiuțe?Stai puțin ca te învaț eu minte!
Speriat motanul se cocoța într-un dud miorlaind de ciuda:
-Ah ,ce caine nesuferit !Mereu îmi strica planurile!
Slujba în gospodarie
El o face credincios
Și primește drept rasplata
Cate-un os bun de ros.
GHICI!