A mea - de Adrian Păunescu

Cum treci acum şi apa e-n ruine,

Şi-ţi este bine şi îmi este bine,

Aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine

E vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu milă şi mirare

Cu întrebare şi cu disperare,

Cu gelozie şi cu larmă mare,

C-un fel de fărdelege care doare.

Şi jur pe tine şi pe apa toată

Care ne ţine barca înclinată

Că vei rămâne – dincolo de număr

Şi dincolo de forme, măşti şi vorbe –

A mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.