Rondelul ctitorilor - de Alexandru Macedonski

În zugrăveala-nvechită,
El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse,
Biserica de ei clădită
O ţin cu degete întinse.

Năluci din vechiul timp desprinse,
Ştiu viaţa lor că e sfârşită
În zugrăveala învechită,
El, searbăd; ea, cu ruje-aprinse.

Şi nu-şi blesteamă-a lor ursită…
Dar orice candeli când văd stinse,
Şi sfânta slujbă părăsită,
Ei plâng cu lacrimi neînvinse

În zugrăveala învechită.