În pridvorul casei mele
E un cuib de rândunele.
Deşi nu-s un bogătaş,
Am, deci, şase subchiriaşi.
Pentru că-s, uitai să spui,
Doi părinţi şi patru pui.
Părinţii, nu ştiu cum fac, –
Toată ziua sânt în frac.
Chiar şi dimineaţa zboară
Doar în ţinută de seară.
Vrăbiile-i cam bârfesc,
Cică prea se grozăvesc.
Dar eu, drept să spun, îi iert:
Sânt în haine de concert.
Puii-i văd ieşind în prag:
Patru guri deschise larg.
Încât chiar mă preocup:
Ciocurile au şi trup?
Ba mă-ntreb şi alte fleacuri:
Trupurile au şi fracuri?
Mor de curiozitate
Până aflu câte toate,
Dar m-oi lămuri uşor
La prima lecţie de zbor.