Un secret - de Ana Blandiana

De un timp nu-mi prea plăcea
Arpagic cum se purta.
Mieuna, se fandosea,
Şi când nu-l vedeam fura.

Ba, fiind mai mărişor,
Se făcuse vânător.
Printre mure şi urzici,
Vâna păsările mici;

Printre zmeuri şi ciulini,
Vâna puii din vecini;
Şi-ntr-o zi l-am prins de tot
Cu un fluture în bot.

Nici o îndoială nu-i,
Că-i urât din partea lui.
Dar eu, totuşi, m-am gândit
Că poate-i nelămurit.

Să-i spun pe-nţelesul său
Ce e bine şi ce-i rău.
Şi i-am zis: domnule Pis,
Aici eşti în Paradis.

Poţi să ai ce vrei, de toate,
Dar nu poţi să ai păcate.
Condiţia ca să rămâi
E să fii premiant întâi.

Şi-un secret de vrei să-ţi zic:
Bine-ar fi să rămâi mic,
Căci paradisul meu, să ştii,
E făcut pentru copii;

E un rai liliputan,
Nu-ncape-n el un motan.
Dar de mă restrâng un pic
Poate-ncăpea un pisic.