Tu mi-ai spus să fac un pas
Peste şanţul plin cu apă,
Şanţu-i lat, picioru-mi scapă,
Iată-mă-s proptit în nas.
Dar nu plâng, nu zic nici pâs,
Sunt ud-leoarcă, sunt mutat.
Ce folos c-am fost curat?
Tu te prăpădeşti de râs.
Stă-ntre noi acum, vezi bine,
Şanţul ăsta cu băltoace.
Vrând să-l treci şi tu încoace,
Ai să cazi în el, ca mine.