De-a puspaspâsul - de Constanţa Buzea

Tu mi-ai spus să fac un pas

Peste şanţul plin cu apă,

Şanţu-i lat, picioru-mi scapă,

Iată-mă-s proptit în nas.

Dar nu plâng, nu zic nici pâs,

Sunt ud-leoarcă, sunt mutat.

Ce folos c-am fost curat?

Tu te prăpădeşti de râs.

Stă-ntre noi acum, vezi bine,

Şanţul ăsta cu băltoace.

Vrând să-l treci şi tu încoace,

Ai să cazi în el, ca mine.