Întâmplări cu Lăcomel - de Constanţa Buzea

Lăcomel se zgăibărase

Pe trei case caraghioase.

Prima casă era grasă,

Cu terasă făinoasă,

Cu burlane macaroane,

Şi scăriţă de alviţă.

Lăcomel, un coate-goale,

Pofticios după sarmale,

Cum stătea pe-acoperiş,

Ronţăind ţigla de griş,

A văzut un geam deschis,

Şi, sărindu-l, ce şi-a zis?

Să se uite ce mâncări

Ţin mămicile-n cămări,

Să se sature din toate

Bucăţelele sărate,

Din cârnaţii atârnaţii,

Că n-ajung la ei nici taţii.

Lăcomel e un pungaş

De piftii şi păpănasi.

S-a gândit o zi şi-o noapte

Cum să facă rost de lapte.

Laptele e pus la ger

Tocmai într-un frigider.

Întâlnindu-se cu-o vacă,

A-ntrebat-o cum să facă.

Vaca spre păşune-l mână,

Că acolo, zice dânsa,

Curge lapte, creşte brânză.

Da-n păşune, cum să zic,

Nici tu lapte, nici nimic,

A tot stat cu cana-n mână

Ca să-i dea vaca smântână.

De necaz şi de poftit

Lăcomel s-a-mbolnăvit.

Nici tu lapte, nici nimic,

Din grăsun şi din voinic,

A rămas o slăbătură,

Numai ochi, urechi şi gură.

Burta lui, ca pepenaşul,

Se scobise ca făraşul..