Povestea începe la prânz
Sau ţine din zori până-n seară:
Un nas de copil mi s-a plâns
Că duce doi saci cu povară,
Şi n-are măgari ca să-i care,
Căci ei duc samarul cu sare,
Şi n-are nici boi ca să-i ducă,
Sunt boii în luncă, la muncă,
Şi n-are nici cai ca să-i poarte,
Sunt caii-n câmpie, departe,
Şi n-are trăsură să-i plimbe,
Nici alt nas cu care să-i schimbe.
Povestea aceasta prea tristă
Sfârşeşte precis în batistă.