Un popândău ziceam că-i plopândău - de Constanţa Buzea

9.0/10 - 129 de voturi
Un popândău ziceam că-i plopândău

Cum punea mama sare în bucate,
Cum tata punea-n supa lui piper,
Tot astfel presăram până mai ieri
Peste cuvintele abia-nvăţate

Sunetul L, litera L în toate,
Şi făceam haz cum le-auzeam
Schimbate:
Un popândău ziceam că-i plopândău,

Câinii pătaţi cu pletece plătrate,
Veneau să latre în caietul meu
Plisicile cu plurici mici pe spate.
O plăsărică ciriplea în plom,

Eu ronţăiam plişcoturi şi blomboane,
Trecea pe stradă-n plardesiu un om,
Pe blicicleta lui cu cinci claxoane.
Un băieţel ducea un mic blidon

Cu gaz, în mână, fluierând uşor,
Şi-un tip cu plălărie şi blaston,
Părea un plinguin într-un plicior.
Mâine-ploimâine o să treacă vara,

Şi păsările vor zblura frumos,
Doar vrabia, porumbelul mic şi cioara
Nu vor pleca spre sudul călduros.
Vom sta la iarnă toţi cu cartea-n mână

Şi vom citi „Plunguţa cu doi blani”,
Va fi peste pământ atunci stăplână
Zăplada albă, moale ca o lână.
Şi vânători cu pluştile-ncărcate

Or să vâneze vulpi, mistreţi colţoşi,
Şi toţi vom fi atenţi la câte toate
Se-ntâmplă în poveşti cu Fleţi-Frumoşi.