A venit, a venit Baba iarnă - de Emilia Plugaru

A venit, a venit Baba Iarnă,
Şi e frig, vai ce-i frig pe afară,
Sus pe-o creangă de nuc, zgribulite,
Stau cinci vrăbii cuminţi şi o cioară.

– Carr! Carr! Carr! Ce mai frig! Croncăneşte
Înfoiată o cioară din pom.
Un motan, alergând, se-ncălzeşte,
Iar pe drum nici ţipenie de om.

A venit, a venit Baba Iarnă,
Nici un fulg, nici un fulg pe Pământ.
Pomii dârzi şi tăcuţi, ca soldaţii,
Trişti îşi leagănă braţele-n vânt.

Deodată – minune, un fulg,
Primul fulg rătăcit a zburat!
Şi porneşte să ningă, să ningă,
Şi trei zile a nins ne-ncetat!

Şi e alb, vai ce-i alb întreg satul,
Din hogeaguri se-mprăştie fum,
Pe crenguţe doar stoluri de vrăbii,
Dar e zarvă, ce zarvă-i pe drum?!

Au ieşit de prin case copiii.
Din troienele albe şi moi
Se înalţă rapid trei băbuţe,
Vai ce iarnă frumoasă-i la noi!