Alunele şi veveriţa - de Emilia Plugaru

– Această grămăjoară

O voi mânca acum,

Cealaltă grămăjoară –

În ziua de Crăciun.

Apoi câte-o alună

În fiecare zi.

Nu am cum să trag foame

Pân’ vara va veni.

Şi veveriţa pune

Alunele-n cămară.

– Dar totuşi este vreme

Prea multă pân-la vară.

De nu-i ajung merinde

De unde să-mprumute?

Pădurea-i mare, mare

Şi vietăţi sunt multe,

Însă alune, nuci,

Niciuna nu adună

Şi nimeni nu-i va da

Nici măcar o alună.

Ea ştie ce-o să facă,

Acum o să mănânce

O singură alună,

Apoi o să se culce

Un pic flămândă, însă

În ziua de Crăciun

Va agăţa mai multe

Alune în alun.

Va-mpodobi copacul

Cu fulgi pufoşi de nea

Şi cât de minunată

Pădurea-i va părea…

Ce iute trece vremea.

Crăciunul a venit.

Alunul cu alune

Şi fulgi e-mpodobit.

În codru vine Moşul

C-un sac cât el de mare.

Şi câte daruri, frate,

Mai dă la fiecare,

Şi nu e vietate

Să fie azi uitată.

O dată e Crăciunul!

În an e doar o dată!

Iar Veveriţa-Riţa

Primeşte-un sac cu nuci,

O pungă cu alune,

Bomboane şi… papuci.