Azi o casă şi-a găsit… - de Emilia Plugaru

7.0/10 - 159 de voturi
Azi o casă şi-a găsit…

Un căţel e supărat,

Umblă trist şi zgribulit,

Vara caldă a plecat,

Toamna rece a venit.

Iată, copilaşii toţi,

Râd, aleargă, nu le pasă,

Nici de ploaie, nici de vânt,

Au hăinuţe, au şi casă.

Şi doar căţeluşul mic

Nu mai ştie când şi cum

Şi de ce s-a pomenit

Singur, singurel pe drum…

E urât de tot să stai

Ici în drum, bătut de ploi…

E un căţeluş curat,

Se fereşte de noroi.

Cu lăbuţele se şterge

De covorul de pe jos:

– Ce de-a frunze colorate!

Şi miroase-aşa frumos!

Deodată o fetiţă

Se apropie de el,

Îl ridică-ncetişor:

– Ce frumos şi blând căţel…

Trist şi singurel pe lume…

Nu e bine, nu e bine.

– Azorică, dragul meu,

Te-aş ruga să mergi la mine.

Îţi voi face un culcuş

Chiar acuş, la casa mea.

Şi căldură, şi mâncare,

Şi de toate îţi voi da.

Azorică, căţeluşul,

Tare, tare-i fericit.

Ştiţi cumva de ce, copii?

Azi o casă şi-a găsit…