Baba Iarnă-şi mână norii
Plini cu nea, spre asfinţit.
Vin cocorii, vin cocorii!
Iarba-n glie a-nverzit!
Baba Iarnă-şi mână norii,
Dar un nor mai zăpăcit,
Tot zburând de colo, colo,
Făr-să vrea s-a rătăcit.
Unde-i baba, unde-i Iarna?
Unde-i cârdul meu de nori?
Ce să fac? Se-ntreabă norul,
O să zbor după cocori.
Ia priviţi spre cer, prieteni!
Strigă jos un copilaş,
Vin cocorii, vin cocorii!
I-a adus un nouraş!
Însă vai, ce se întâmplă?!
Stau copiii-n loc miraţi.
A pornit din nou să ningă?
Fulgii sunt adevăraţi?
Cum să ningă? Cum să ningă?
Primăvara e în toi!
– Copilaşi, le strigă norul,
M-am întors din nou la voi!
Nu vă speriaţi, căci Iarna
A plecat spre asfinţit!
Plec şi eu! Acuş! Îndată!
Of, că tare-s zăpăcit…