Picii toţi de dimineaţă
Au zbughito pe afară:
– Văhăhă! Priviţi, fârtaţi!
Fulgii de zăpadă zboară!
S-a acoperit pământul
C-o saltea din fulgi, pufoasă!
Baba Iarnă tare-i mândră:
– Hai, veniţi, ieşiţi din casă!
Uite încă o băbuţă
Pe deluţ stă nemişcată,
E năstruşnică de tot,
Îngheţată, albă toată.
Ce băbuţă, ce băbuţă,
Vin copiii să o vadă,
E drăguţă, e drăguţă
E o babă de… zăpadă.
Are ochii de cărbune,
Nas din morcov şi o gură
Dintr-o aţă colorată,
Iar în cap – broboadă sură…
Bravo-i baba de omăt,
Toată ziua doar zâmbeşte,
Stă cuminte, prea-i cuminte,
Dar ceva parcă-i lipseşte…
– Aduceţi un măturoi!
L-au adus, apoi pe loc
I-au înfipt băbuţei iute
Măturoiul în cojoc.
Noaptea când copiii dorm,
Baba noastră n-are somn,
Mătură încet ograda,
Nivelând frumos zăpada…