Când vântul şuieră-n ogradă,
Când ploaia în urechi îmi sună,
Când nu mai pot de dorul tău,
Când ceru-i văduvit de lună,
Mulţimi de umbre-ncolăcite,
Ca nişte şerpi se tot strecoară
Din felinarul de pe stradă,
Pătrund, târându-se-n cămară.
Mi-e teamă de aceste umbre.
Aprind lumina şi te strig,
Dar nu te mai găsesc alături
Şi-mi este trist, şi-mi este frig…