Când vântul şuieră-n ogradă… - de Emilia Plugaru

Când vântul şuieră-n ogradă,

Când ploaia în urechi îmi sună,

Când nu mai pot de dorul tău,

Când ceru-i văduvit de lună,

Mulţimi de umbre-ncolăcite,

Ca nişte şerpi se tot strecoară

Din felinarul de pe stradă,

Pătrund, târându-se-n cămară.

Mi-e teamă de aceste umbre.

Aprind lumina şi te strig,

Dar nu te mai găsesc alături

Şi-mi este trist, şi-mi este frig…