Case vechi - de Emilia Plugaru

8.0/10 - 146 de voturi
Case vechi

În ogradă – două case,

Una veche, alta nouă.

Prin tavanul casei vechi

Stropii trec atunci când plouă…

Ca o bătrânică-n cârje

E căsuţa mea cea veche…

Când eram micuţi de-o şchioapă

Nu avea în sat pereche.

Mâna mamei, mână blândă

O gătea ca pe-o mireasă.

Casă veche… părăsită.

Mohorâtă… tristă casă.

Cât de mult aş vrea să pot,

Din meleagul cel străin.

Într-o zi să mă întorc,

Pragului să mă închin.

Să mă-nchin cu pietate

Fiecărui colţ de casă.

Casă veche, îţi promit,

Tu vei fi din nou mireasă…

O visez mereu pe mama

Porăind ca o furnică

Lângă vatra casei vechi,

Gârbovită, mică, mică,

Tot mai mică şi mai tristă,

Ascunzând dureri şi gânduri.

Printre lacrimi, amintiri

Se adună şiruri, rânduri…

Ca o pasăre tăcută,

Cu aripa frântă-n două,

S-a topit măicuţa-n stele…

Am zidit o casă nouă.

Am zidit o altă casă

Să nu aibă-n sat pereche,

Am uitat că plânge-n hohot

Sufletul din casa veche.

Iar acum când sunt departe

Nu mi-e dor de noua casă…

Casă veche, îţi promit,

Tu vei fi din nou mireasă.