Trece strada un căţel,
Mic, micuţ şi singurel.
De ce căţeluşul oare
Merge singur la plimbare?
N-are mamă? Nici tătic?
Nici bunică? Nici bunic?
Nici un frăţior mai mare?
Vai, e făr’ de apărare!
Dar căţelu-i curajos,
Nu stă cu boticu-n jos,
Vrea să-şi caute amic,
Unul blând, pufos şi mic.
Pe străduţă, lângă el
Merge lin un motănel.
Mârâie, călcând semeţ
Căţeluşul îndrăzneţ:
– Pisicuţule, ce zici
De-ţi propun să fim amici?
– Păi nu pot decât să zic
Că aş vrea să-ţi fiu… amic.
Însă atunci când o să creşti,
Nu o să mă… fugăreşti?