Cel mai bun tătic - de Emilia Plugaru

9.0/10 - 179 de voturi
Cel mai bun tătic

Îngâmfat, curcanul trece

Prin ogradă, coada roată,

E fudul, nevoie mare,

Vrea să-l vadă lumea toată!

Puişorii cei de curcă

Mişună pe la picioare:

– Ăsta e tăticul nostru!

Îl iubim nespus de tare!

– Mare treabă, mare lucru!

Stă mirat un pic pe loc,

Să-l privească pe curcan,

Un micuţ, hazliu boboc.

Eu nu-aş vrea să-mi fie tată,

E atât de fioros…

Mie-mi place de tăticu,

Nu e altul mai frumos!

Doi pui de găină aleargă:

– Să nu credeţi că doar voi

Sunteţi cu tătici pe lume,

Tată bun avem şi noi!

Şi se-adună-n grabă mare

Colo-n curte, fel de fel

De puiuţi, se ceartă rău,

Vine chiar şi Azorel:

– Hârrr, hârrr, hârrr, ce s-a-întâmplat?

De ce-atâta gălăgie?

Nimeni nu-i ca tatăl meu,

Toată lumea să o ştie!

– Carrr! Carrr! Carrr! Nu vă certaţi!

Croncăie o cioară-n pom.

De-aţi vedea ce tată bun

Are puiul cel de om…

Dar de fapt, ce să vă zic?

Orice tată-i bun, fireşte,

Dacă îşi păzeşte cuibul,

Dacă puiul îşi iubeşte…