Îngâmfat, curcanul trece
Prin ogradă, coada roată,
E fudul, nevoie mare,
Vrea să-l vadă lumea toată!
Puişorii cei de curcă
Mişună pe la picioare:
– Ăsta e tăticul nostru!
Îl iubim nespus de tare!
– Mare treabă, mare lucru!
Stă mirat un pic pe loc,
Să-l privească pe curcan,
Un micuţ, hazliu boboc.
Eu nu-aş vrea să-mi fie tată,
E atât de fioros…
Mie-mi place de tăticu,
Nu e altul mai frumos!
Doi pui de găină aleargă:
– Să nu credeţi că doar voi
Sunteţi cu tătici pe lume,
Tată bun avem şi noi!
Şi se-adună-n grabă mare
Colo-n curte, fel de fel
De puiuţi, se ceartă rău,
Vine chiar şi Azorel:
– Hârrr, hârrr, hârrr, ce s-a-întâmplat?
De ce-atâta gălăgie?
Nimeni nu-i ca tatăl meu,
Toată lumea să o ştie!
– Carrr! Carrr! Carrr! Nu vă certaţi!
Croncăie o cioară-n pom.
De-aţi vedea ce tată bun
Are puiul cel de om…
Dar de fapt, ce să vă zic?
Orice tată-i bun, fireşte,
Dacă îşi păzeşte cuibul,
Dacă puiul îşi iubeşte…