Ziua se târăşte, hoaţa,
Pe sub poala neagră-a nopţii,
Dorm albine, fluturi, gâze,
Dorm bunicii, dorm nepoţii.
Dorm toţi oamenii de treabă,
Prin ogrăzi visează câinii,
Ziua însă nu aşteaptă,
În apusul gri al Lunii.
Ea tiptil se furişează
Şi încet, încet anină
Peste-a nopţii neagră fustă
Câte-un petic de lumină.
Încă dorm albine, fluturi…
Doar micuţe păsărele,
Harnice, neobosite,
Se foiesc prin cuiburele.
– Cip, cirip, cirip, cirip!
De cu noapte ciripim!
Ştiţi de ce? Căci tare vrem
Soarele să îl trezim!
Cip, cirip! Mărite Soare!
Să nu uiţi cumva să vii!
Să aduci lumină multă
Şi căldură la copii.
Printre frunze, ici, în cuiburi
Creştem pui, sunt mititei,
Cip, cirip, Mărite Soare!
Să nu uiţi cumva de ei
– Cum să uit? Staţi fără teamă,
Liniştiţi-vă cu toţii,
Căci Pământul mi-e copilul,
Iară voi îmi sunteţi… nepoţii.