Sus pe-o creangă-n vârf de nuc,
Strigă, strigă un biet cuc:
– La un cuib străin mă duc,
Să pun oul meu de cuc!
Pui să cresc? Nu-i treaba mea.
Crească pui doar cel de vrea.
Cât le târâi de mâncare,
Până îi înveţi să zboare,
Puii te îmbătrânesc,
Pana neagră-ţi însuresc.
Puiul cel de cuc când creşte
Tot la fel şi el gândeşte.
Plânge cucul sus în nuc.
Cu-cu, cu-cu, cu-cu-cuc,
Chiar de pui nu am crescut
Pana tot mi-a însurit.
Am ajuns bătrân şi sunt
Singur cuc pe-acest pământ.
Şi mi-e trist şi-mi este greu,
Unde-i, unde-i puiul meu?