Doi cocoşi - de Emilia Plugaru

De cum se revarsă zorii,
Puşi pe ceartă, arţăgoşi,
Sar în sus ca două mingi,
Lângă prispă, doi cocoşi.

O găină speriată,
Bate-n cuşca lui Grivei:
– Hai te rog de mi-i desparte!
Amândoi sunt puii mei!

– Stai că vin, aşteapt-un pic,
Mârâie prin somn Grivei.
Trece-o oră şi-n sfârşit
Iată-l lângă cocoşei.

– Hei, opriţi-vă îndată!
Gata! Ce va apucat?!
Vă închid în cuşca mea,
Ăsta e omor curat!

Cocoşelul făr-de creastă
Din bătaie s-a oprit:
– Moş Grivei, tu ştii ce-i sportul?
– Cum să nu? Sunt poliţist.

– Moş Grivei, de dimineaţă,
Noi aici ne antrenăm.
O medalie de aur
Tare vrem să câştigăm.

– Bravo, bravo, bună treabă,
Lupta-n sport e foarte dură,
Dar e vremea să aflaţi,
Sportul are şi… măsură.