Două urechiuşe strâmbe - de Emilia Plugaru

Pe sub pomi – covor din frunze.
Peste frunze arămii
Sar, se dau de-a berbeleacul
Un căţel şi doi copii.

– Unde e căţelul oare?
A plecat, a dispărut.
– Hai să-l căutăm mai iute,
Gata… este… l-am văzut.

Uite colo botişorul
Şi-o codiţă de căţel,
Două urechiuşe strâmbe…
Îl cunosc, e Azorel!

Şi-a făcut din frunze casă,
S-a acoperit frumos
Şi visează că e vară.
Vai, că tare-i somnoros.