La plimbare printre stele - de Emilia Plugaru

Îmi iau visul de căpăstru
Şi pornesc cu el la drum.
Am ajuns până la stele,
Suntem buni amici acum.

Ne jucăm şi ne dăm huţa
Pe-o steluţă mică, mică.
E atât de sus, dar mie
Nici un pic nu-mi este frică.

Obosit de-atâta scrânciob,
Merg spre stele să le zic:
Noapte bună, hai, steluţe,
Mai dormiţi şi voi un pic.

Mie-mi este dor de casă.
Unde e căsuţa mea?
Vai de mine, ce ne facem?
Şi Pământul e o stea!

Oare cum îl vom găsi?
Ceru-i doldora de stele,
Toate-s mici şi luminoase,
Toate seamănă-ntre ele.

Deodată o steluţă
Clipoceşte, bag de seamă,
Cu lumina ei albastră,
Face semne că ne cheamă.

Face semne să ne ducem,
Să-i venim în ospeţie.
Plec cu visul într-acolo,
Înspre steaua sinilie.

Observăm că steaua noastră
E Pământul, ne-a găsit
El pe noi şi-acum ne strigă:
– Copilaşi, bine-aţi venit!