Limba mea română
E floare preafrumoasă
Ce-şi are rădăcina,
Aici, la mine-acasă.
Limba mea română,
Floarea mea cerească,
Stropi-voi cu iubire.
În veci să înflorească.
O voi feri cu grijă
De răul cel străin,
Să nu mi-o-mproaşte nimeni
Cu ură şi venin.
Căci doar aşa, frumoasa
Şi minunata floare,
Va fi lumină vie
În casa mea cea mare.