Mi-e dor de-o casă de demult - de Emilia Plugaru

9.0/10 - 129 de voturi
Mi-e dor de-o casă de demult

Mi-e dor de-o casă de demult

Cu prispe late, cu pridvor,

De aerul primăvăratic,

De un cais îmi este dor.

Ce înflorea la colţul casei

În an de an, la sărbători,

Avea beteală de mireasă

Cu albe, parfumate flori.

Stăteam atât de mulţi la masă

Şi nu simţeam nicio strâmtoare,

Credinţa ce-o purtam în suflet

Făcea să fie casa mare.

E Paştele, e zi de-april,

Ca azi a înviat Hristos,

E primenită casa toată,

E cald, e bine, e frumos…

Nici chiar tot aurul din lume

Nu face casa-ncăpătoare,

Dacă în ea nu e credinţă,

Dacă în ea nu-i sărbătoare.

Mi-e dor de-o casă de demult,

Sunt ani de când mereu, mereu

Oricât aş fi eu de departe

Ea-i sărbătoare-n gândul meu.