– Gata! zice Mieunică,
O să uit de şoricei,
I-am vânat cât i-am vânat,
Dar m-am săturat de ei.
Când ningea şi era ger
Nu ieşeam deloc pe-afară,
Plec să fac o promenadă,
Căci de-o zi e primăvară!
Uite ce de-a vrăbiuţe!
Zău că nu mai am răbdare,
Vreau să le salut pe toate,
Dar mi-e frică să nu zboare.
Vai, că-s proaste! Au zburat!
Se căzneşte Mieunel,
Nici măcar nu m-au lăsat…
Să le-admir şi eu niţel.