Moşul ăsta, Nicolae - de Emilia Plugaru
Moşul ăsta, dragi copii,
Sunt convins, la toţi vă spun,
Tare-i darnic şi-nţelept,
E un fel de… Moş Crăciun.
Ştiu precis, în noaptea asta,
De o ninge, de-o fi ploaie,
Pe un cal ca spuma albă
Va veni… Moş Nicolae!
Se va da jos de pe cal,
Va pătrunde-n orice casă.
Unde vede o ghetuţă –
Un cadou acolo lasă.
Să vă zic ce întâmplare…
Ca şi ieri, azi am uitat
Să îmi spăl ghetuţele.
Le-am lăsat şi… m-am culcat.
Stau în pat şi mă gândesc,
Poate că ar fi mai bine
Să mă scol, să le-îngrijesc?
Totuşi… Nicolae vine…
Dar mi-e lene, of, mi-e lene,
Şi mi-e tare, tare somn.
Şi am adormit pe dată,
Cum adoarme orice… om.
Iar prin somn, măi copilaşi
Văd cum moşul a intrat,
Mi-a luat ghetuţele,
Şi ce credeţi? Le-a spălat.
Iar apoi mi le-a umplut
Cu bomboane fel de fel,
Moşul ăsta dragii mei
Parcă chiar mi-ar fi bunel.
Dimineaţa mă trezesc,
Mă ridic din pat fuguţa,
Sunt convins că am visat,
Caut lângă prag… vărguţa.
Nici pomină de vărguţă,
Găsesc ghetele spălate,
Strălucesc ca nou-nouţe,
Lustruite, curăţate.
Şi sunt pline cu bomboane,
Zău că tare mi-e ruşine,
Îi promit în gând lui Moşu,
Altă dată când mai vine,
Va găsi ghete curate.
Sper că mă ţin de cuvânt,
Ghete-atât de îngrijite
Nu vor mai fi pe Pământ!
