Ne-am întâlnit târziu, iubito - de Emilia Plugaru

Am vrea, dar cum să ne întoarcem
În lunca cea cu veseli maci?
Să ne privim în ochii tineri
Şi eu să tac, şi tu să taci…

Ne-am întâlnit târziu, iubito,
De mult nu mai e primăvară,
Priveşte, s-a topit şi toamna,
Şi ninge, ninge, ninge-afară…

Ne-am întâlnit târziu, iubito,
Troienele cad peste noi,
Ce anotimp curat e iarna,
Ne spală sufletul de ploi.

Ne-am întâlnit, târziu, iubito,
În jurul nostru ninge, ninge,
Priveşte, stă în loc şi timpul,
Un fulg de nea în palmă plânge…

Ne-am întâlnit târziu, iubito,
Pune-mi pe frunte mâna ta,
Culege-mi fulgii albi din plete
Şi uită tot ce poţi uita…

Ne-am întâlnit târziu, iubito,
Aşa a fost dat ca să fie…
O clipă uneori e viaţa,
Dar clipa asta-i… Veşnicie!