Mie-mi place Iarna,
Iarna cu troiene,
O poveste albă
Peste sat se-aşterne.
Vine peste glie,
Ca o sărbătoare,
O poveste albă
Şi strălucitoare.
Mie-mi place Iarna
Să alerg pe-afară,
Să privesc cum ninge,
Fulgii lin coboară…
Un gherghef de fulgi…
Cad nepăsători.
A rămas pământul
Fără de culori…
Albă este zarea,
Alb imaculat,
Cuşmă de argint
Satul a-mbrăcat.
Prin perdeaua deasă,
Printre fulgii moi,
Mare veselie,
Ies copii puhoi!
Ei trăiesc povestea
În zăpada iernii,
Râd şi se afundă
Ca în puful pernei.
Ah, ce mai poveste,
Albă şi pufoasă,
Până şi moşnegii
Au ieşit din casă.
Şi nu cred bătrânii
C-au îmbătrânit.
Părul lor cel negru,
Iarna l-a-nălbit.
E prilej de joacă
Şi de veselii,
Azi buneii noştri
Parcă-ar fi… copii.